Zi deosebită se anunţă a fi Ziua Educaţiei în şcoala noastră.
Poate, nu întâmplător, această zi este atât de apropiată de Ziua Educaţiei Non formale. Dimineaţa, feţe vesele de copii curioşi, intră pe poartă cu fructe de toamnă, foi de plăcintă, ingredientele perfecte pentru activitatea interesantă, pe care ne-am propus-o pentru a sărbători, în felul nostru special, această zi. Şcoala se umple rapid cu glasurile nerăbdătoare. Copiii sunt grupaţi în clase, astfel încât fiecare să participe activ la datul merelor pe răzătoare, la gustat aromele toamnei, la împachetat plăcinte. Obrajii se îmbujorează lângă cuptoarele calde care aşteaptă să înghită tăvile crude şi să dea înapoi rulourile rumene cu aromă îmbietoare de toamnă. E o hărmălaie plăcută, veselă, copiii sunt adulţi acum cu veleităţi de bucătari, care mai de care mai mândru de faptul că nu şi-a dat niciun degeţel pe răzătoare sau că foaia lui nu s-a rupt sub povara merelor zemoase. Și gata… prima tavă intră la cuptor, căpuşoarele piticilor privesc lacom pe geamul aburit. O dura mult, s-o arde, ei nu pleacă de acolo decât atunci când li se spune că fără ajutorul lor nu se poate construi următoarea plăcintă. Ce mândri sunt şi ce bucuroşi că sunt atât de importanţi!
Mirosul plăcintelor aromate învăluie uşor şcoala. Rând pe rând se scoate şi apoi se savureazâ rodul muncii lor. Vorbesc între ei complice, de parcă şi-ar împărtăşi reţete secrete şi mănâncă cu poftă fără să bage în seamă fierbinţeala. Îi intrebăm dacă mai vor să facem şi altă dată o activitate asemănătoare şi aud un glas stingher “Dar murături când punem, Doamna, că doar e toamnă?”
Profesor educator Ileana Gălăţescu
