“Buna educaţie e tocmai izvorul din care iese tot bine în lume.”
(Immanuel Kant)
Copilul cu nevoi educaționale speciale nu reprezintă un final de drum, ci este doar începutul unei mari provocări: aceea de a-i acorda drepturile fundamentale, de a-i recunoaşte şi accepta posibilităţile, dar şi limitele, de a-i oferi şanse de integrare. Acesti elevi reprezintă doar o altă individualitate şi trebuie abordați tocmai din această perspectivă. Prin ei, noi ca şi dascăli creştem, învăţăm, retrăim şi renaştem cu fiecare reușită a lor. Suntem datori să le călăuzim paşii nesiguri în formarea şi dezvoltarea lor ca şi oameni, personalităţi unice.
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare. Rolul terapeutic al activităţilor extracurriculare constă în faptul că prin ele se poate realiza mai uşor socializarea copiilor cu CES. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi dezvoltă la elevi priceperi, deprinderi şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide, pentru că, desfăşurându-se în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul direct cu realitatea socială. Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii noştri au conţinut cultural, artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale.
Mâinile elevilor nu au odihnă şi au pregătit cele mai frumoase lucrări în culori, mici opere de artă, iar mediul şi materialele implicate sunt elemente esenţiale care trezesc şi, în acelaşi timp, satisfac curiozitatea şi setea pentru activitate, cunoaştere şi exprimare. Satisfacerea nevoii copilului cu deficienţe severe, profunde şi asociate pentru activitate se materializează prin asigurarea unui mediu de activitate stimulativ şi a unor materiale şi metode incitante de acţiune. Încercările de acest gen, derulate într-un mediu de experimentare, solicită din partea cadrelor didactice răbdare şi perseverenţă, care se materializează în valorizarea acţiunii elevului cu obiectele şi materialele.
Ele dezvoltă capacitatea acestuia de a conştientiza, într-o fază superioară a activităţii, valoarea utilă a obiectelor şi materialelor cu care a acţionat. Aceasta îi dă un sentiment stimulator, revigorant, care îi conferă un simţ al realizării şi încrederii în sine.
Modelarea, formarea şi educaţia fiecărei persoane cere timp şi dăruire. În şcoala contemporană specială eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii lor. În acest cadru, învăţământul și dascălul are misiunea de a-i forma pe elevi sub aspect psihointelectual, fizic şi socio-afectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
În acest sens, am derulat numeroase activităţi în parteneriat cu scopul de a îmbunătăţi aspecte legate de conduita perceptiv-motrică spaţială, dezvoltare cognitivă şi socio-afectivă ca bază pentru învăţare şi structură comună tuturor activităţilor de cunoaştere.
In cadrul activităţilor interdisciplinare, care au marcat diverse evenimente calendaristice (“Bogăţiile şi bunătăţile toamnei”, “1 Decembrie”, “Măşti hazlii” etc.) elevii claselor a IV-a B şi clasa I au avut posibilitatea de a-și antrena gândirea, priceperea, memoria, colaborarea și creativitatea influențând într-un mod pozitiv și plăcut activitatea lor intelectuală. Pornind de la considerentul că astfel de activități pot face trecerea de la joc la muncă, este indinspensabilă dezvoltarea abilităților și deprinderilor, cât și cooperarea cu ceilalți în desfăşurarea activităţii într-un mod cât mai organizat. In activităţile în care efectuează teme colective, elevii au posibilitatea să se convingă mai mult de necesitatea şi valoarea muncii întregului grup, fapt care determină dezvoltarea capacităţii de a-şi subordona interesele proprii celor colective.
Parteneriatul dintre copii în cadrul activităţilor l-am considerat ca fiind primordial în formarea şi dezvolatrea sentimentul de bucurie şi de satisfacţie pe care elevul îl încearcă în momentul încheierii cu succes a lucrării proprii sau contribuie în mod deosebit la educarea dragostei pentru muncă, la optimismul şi încrederea în forţele lui proprii.
